Era luni. Urma ora de desen. Cum nu il prea sufar pe Adi, colegul meu initial de banca, m-am mutat langa Andra. Imi pun eu toate lucrurile...ma instalez acolo..imi aduc apa..totul ok..desenul terminat.
Intra profesoara. Ca deobicei in negru. Tipa odata cu tignalul ei de trezeste toti mortii "BUNA ZIUA COPII!" , mentionez..este o baba afurisita si seamana cu Cruella din 101 dalmatieni :).
Desenul Andrei era doar schita..nu era pictat. Al mei fiind gata il arat. Imi spune ca am culorile prea tari si ca se vad de la o posta. Eu asa am tempera. Sa imi cumpere ea altele daca vrea. Si imi spune ca in penumbra sa nu am portocaliu pur , ci portocaliu in amestec cu galben. Fiind tempera fosforescenta mi-a iesit o culoare la fel de fosforescenta. Imi spune sa dau peste. Dau peste. Apoi zice ca nu e bine. Si sa amestec nu stiu ce. Si apoi amestec eu ce amestec pe paleta Andrei si imi iese un cacaniu. Si imi spune ca nu se poate asa ceva. Si ma duc cu tempera , paleta , apa si pensula la ea la catedra. Amesteca ea ce amesteca si incredibil ii da tot un cacaniu..drept e , ceva mai deschis. Imi spune sa dau iar peste. Cred ca era a7a oara cand dadeam peste cu alta nuanta.Ei bine,tot dau. Imi spune sa o las cu portocaliu ca e bine. Sa mai retusez restul. Pun desenul pe banca,stau 5 minute, il arat si spune ca e bine,doar ca mai am nevoie de ceva in partea dreapta. Fac eu acolo inca un om. Si iara vreau sa o intreb ceva. Si imi zice "Taci !". Eu ii spun "Tac. Gata. Tac. Tac doamna profesoara. Vedeti ca tac? Da mai am mult de tacut? Ca ma doare gura de atata tacut...Aloo ! Tac....." Si imi repeta inca o data "Taci odata !". Eu cu scopul de a o enerva la maxim ii spun : "Tac odata. Da a doua oara nu mai tac. De data asta e prima oara cand tac sau a doua? Ca sa stiu daca tac sau nu..Da mai tac mult? Ma plictisesc sa tot tac intruna...".
Pana la urma tac si ii spun sa imi dea nota. Ea cu nervii la pamant imi spune ca data viitoare. Apoi eu ma duc la banca. Imi strang lucrurile. Ma mut la locul meu initial langa Adi. Si plec in pauza cu cea mai mare pofta de viata.
marți, 24 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu